De ceva vreme ma obsedeaza o problema, si anume ce competente avem noi sa vorbim despre Aristotel sau Thoma de Aquino, despre Platon ori Bonaventura. Iar legat de aceasta mi-am pus de nenumarate ori problema domeniului caruia ii apartinem; ce suntem?! filosofi interesati de istoria filosofiei, antice sau medievale? clasicisti? medievisti? bizantinologi? filosofi pur si simplu? E foarte complicat si aceasta problema de identitate -- cred ca e in primul rand o problema de identitate -- se datoreaza modelul educational precar in care m-am format si ne-am format. Nu am avut nici profesori specialisti care sa ma invete ceva, nici profesionisti de la care sa furam meseria. Din acest punct de vedere eu ma consider un autodidact. Tot ce stiu in materie de filosofie antica si medievala am dobandit singur, in cutiuta mea cu gandacei, nu dupa manuale, ci numai vazand si facand, mai bine spus citind si incercand sa inteleg si sa preiau un model de lucru. Nu am certitudinea ca am ajuns sa-mi insusesc modelul, sau macar sa-mi insusesc corect modelul. Singura certitudine de care ma lovesc zilnic e ca nu stiu destul, ca nu am informatia care sa-mi faciliteze accesul la o anumita literatura. Iar ca sa obtin acea informatie trebuie sa fac un mic ocol pe alte taramuri decat cele de care ar trebui sa ma ocup in mod direct.
Aceste dileme ma determina sa propun sa discutam pret de cateva intalniri despre ce anume facem noi, despre ce competente trebuie sa avem, cu ce instrumente ar trebui sa lucram, care sunt limitele cercetarilor noastre, cum scriem si ce model paideic am putea forma noi.
Saturday, May 19, 2007
Wednesday, April 25, 2007
Explicatie
Cand am creat acest blog mi-am spus ca el trebuie sa contina doar chestiuni academice, legate de interesele mele de cercetare. Asta insemna ca discutiile pe teme politice, de exemplu, ori reactiile la evenimente din spatiul non-academic nu si-ar avea rostul. Acum ma vad nevoit sa scriu aici despre doua lucruri care m-au mahnit terebil de mult. E vorba, in primul rand dar nu si in ordine cronologica, de deconspirarea lui Constantin Balaceanu-Stolnici drept informator al Securitatii. In al doilea rand, suspendarea presedintelui Romaniei, domnul Traian Basescu, a dat nastere la o serie intreaga de evenimente penibile si umorale incat sa o las deoparte. Insa nu voi transcrie in acest moment comentariile mele, ci fiecare subiect va fi tratat intr-o pagina separata astfel incat sa nu transform blogul intr-un adevarat ghiveci.
Friday, March 09, 2007
S. Lavric despre IMM in "Idei in Dialog"
In revista "Idei in Dialog", numarul pe luna martie 2007, Sorin Lavric publica in pagina 49 o recenzie la ultima traducere in limba romana a "Intemeierii metafizicii moravurilor" a lui Immanuel Kant, coordonata de Valentin Muresan si aparuta cu o luna in urma la Editura Humanitas. Recunosc ca nu as fi citit textul lui Sorin Lavric daca nu as fi avut o oarecare legatura cu volumul recenzat si cu cel care l-a realizat. Iar aceasta retinere se datoreaza contactului anterior cu alte texte ale recenzentului, contact care m-a facut sa cred ca nu exista la el o preocupare clara pentru un domeniu sau altul, care sa atraga dupa sine o specializare, o profesionalizare, si, ca urmare, sa prezinte un discurs coerent si in cunostinta de cauza. Recenzia la care ma voi referi in continuare nu mi-a schimbat cu nimic aceasta parere, ci, dimpotriva, mi-a intarit-o.
Nu poate fi socanta pentru nici un om de cultura roman tendinta actuala a presei de cultura: oricine poate vorbi si scrie despre orice si oricine. Cum spunea vorba aceea: in Romania, toti se pricep la politica, la fotbal si la ... Asa procedeaza si Sorin Lavric. Recenzia la "Intemeierea metafizicii moravurilor" (* de acum incolo IMM) ar fi fost cu atat mai benefica daca ar fi fost scrisa de cineva cu preocupari in domeniul filosofiei morale si care cunoaste literatura de specialitate din jurul IMM. Din nefericire, nu putem spune ca exista cinci cercetatori romani care sa se fi dedicat filosofiei morale kantiene si care, prin urmare, sa poata purta un dialog in reviste de specialitate sau in reviste pentru publicul larg cum este "ID". Insa nu voi merge mai departe cu consideratiile pe aceasta tema, ci am sa ma opresc asupra catorva erori de care se face vinovata recenzia lui Sorin Lavric.
"Dar unde mai gasesti astazi un om a carui viata sa fie ghidata de norme imperative, adica un om caruia datoria i-a omorat imboldul inclinatiilor native?" (p. 49, col. 1)
"Dar oricat de genial, onest si didactic a fost Kant, el a gandit morala dupa un standard ce nu i se potrivea acesteia. Si daca a procedat asa este pentru ca nu putea sa faca altfel. Modeul de cunoastere pe care Kant il avea in fata ochilor -- matematica, fizica si logica -- ii cerea sa gandeasca viata morala dupa acelasi calapod." (col. 3)
As vrea sa atraga atentia asupra unui aspect de limba care se pare ca a scapat nu doar autorului recenziei la care ne-am referit pana acum, dar chiar si redactorilor revistei "ID", si anume ca nu se spune "reguli apriorice" (col.4), ci "reguli a priori". Nu incerc sa fiu pretios in mod nejustificat, insa nu cred ca putem sa discutam despre un subiect fara ca limbajul propriu acelui subiect/domeniu sa ne fie cunoscut, sa nu-l fi insusit. E ca si cum s-ar discuta despre ingrijirea merilor dintr-o livada utilizandu-se limbajul metafizicii, sau chiar mai grav (pentru ca in primul caz pot intelege o atitudine poetica) folosind eronat tehnicalitatile din pomicultura.
Daca ar fi sa rezum mesajul recenziei lui Lavric, atunci ceea ce imi transmite ea e ceva de genul: ce bine ca se traduce o lucrare a marelui ganditor germana, dar ce pacat ca la baza acestei intreprinderi sta prea multa acribie si ce pacat ca lucrarea aleasa nu a fost alta fiindca cea de fata vorbeste despre "un om atat de sters" (col.1), un om "avand profilul psihologic al unei naturi compulsivo-obsesive" (ibid.). Singurul rost pe care il mai are studiul scrierilor lui Kant in genere este acela ca te invata "buchea elementara a unor distinctii conceptuale pe care secolele ulterioare, desi le-au pastrat forma, le-au sters spiritul" (col.1). Nu ma feresc sa-l indemn de d-l Lavric sa citeasca Declaratia de la Oviedo sau sectiunea despre demnitatea umana din Proiectul de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene ca sa se lamureasca mai bine cine mai e interesat de reflectiile de morala kantiene.
Nu poate fi socanta pentru nici un om de cultura roman tendinta actuala a presei de cultura: oricine poate vorbi si scrie despre orice si oricine. Cum spunea vorba aceea: in Romania, toti se pricep la politica, la fotbal si la ... Asa procedeaza si Sorin Lavric. Recenzia la "Intemeierea metafizicii moravurilor" (* de acum incolo IMM) ar fi fost cu atat mai benefica daca ar fi fost scrisa de cineva cu preocupari in domeniul filosofiei morale si care cunoaste literatura de specialitate din jurul IMM. Din nefericire, nu putem spune ca exista cinci cercetatori romani care sa se fi dedicat filosofiei morale kantiene si care, prin urmare, sa poata purta un dialog in reviste de specialitate sau in reviste pentru publicul larg cum este "ID". Insa nu voi merge mai departe cu consideratiile pe aceasta tema, ci am sa ma opresc asupra catorva erori de care se face vinovata recenzia lui Sorin Lavric.
"Dar unde mai gasesti astazi un om a carui viata sa fie ghidata de norme imperative, adica un om caruia datoria i-a omorat imboldul inclinatiilor native?" (p. 49, col. 1)
"Dar oricat de genial, onest si didactic a fost Kant, el a gandit morala dupa un standard ce nu i se potrivea acesteia. Si daca a procedat asa este pentru ca nu putea sa faca altfel. Modeul de cunoastere pe care Kant il avea in fata ochilor -- matematica, fizica si logica -- ii cerea sa gandeasca viata morala dupa acelasi calapod." (col. 3)
As vrea sa atraga atentia asupra unui aspect de limba care se pare ca a scapat nu doar autorului recenziei la care ne-am referit pana acum, dar chiar si redactorilor revistei "ID", si anume ca nu se spune "reguli apriorice" (col.4), ci "reguli a priori". Nu incerc sa fiu pretios in mod nejustificat, insa nu cred ca putem sa discutam despre un subiect fara ca limbajul propriu acelui subiect/domeniu sa ne fie cunoscut, sa nu-l fi insusit. E ca si cum s-ar discuta despre ingrijirea merilor dintr-o livada utilizandu-se limbajul metafizicii, sau chiar mai grav (pentru ca in primul caz pot intelege o atitudine poetica) folosind eronat tehnicalitatile din pomicultura.
Daca ar fi sa rezum mesajul recenziei lui Lavric, atunci ceea ce imi transmite ea e ceva de genul: ce bine ca se traduce o lucrare a marelui ganditor germana, dar ce pacat ca la baza acestei intreprinderi sta prea multa acribie si ce pacat ca lucrarea aleasa nu a fost alta fiindca cea de fata vorbeste despre "un om atat de sters" (col.1), un om "avand profilul psihologic al unei naturi compulsivo-obsesive" (ibid.). Singurul rost pe care il mai are studiul scrierilor lui Kant in genere este acela ca te invata "buchea elementara a unor distinctii conceptuale pe care secolele ulterioare, desi le-au pastrat forma, le-au sters spiritul" (col.1). Nu ma feresc sa-l indemn de d-l Lavric sa citeasca Declaratia de la Oviedo sau sectiunea despre demnitatea umana din Proiectul de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene ca sa se lamureasca mai bine cine mai e interesat de reflectiile de morala kantiene.
Monday, February 19, 2007
Noi traduceri ale "Summei teologice"
De curand am aflat de existenta unui nou proiect de traducere integrala care vizeaza Summa theologiae a lui Thoma de Aquino. Este vorba de un proiect al Catedrei de Istoria Filosofiei Antice si Medievale de la Facultatea de Istorie si Filosofie din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Nu a trecut nici macar un an de zile de cand acelasi colectiv publica la Editura IRI ultimul volum din seria Plotin (Enneade VI), caci deja suntem in fata unui nou angajament de cursa lunga.
Este minunat ca s-au gasit cativa cercetatori gata sa-si sacrifice cativa ani pe marginea textului thomist, numai ca ma incearca un sentiment de dezamagire atunci cand ma gandesc ca efortul de traducere nu este/nu va fi insotit, asa cum ar fi firesc, de un efort sustinut de dezbatere publica, in reviste de specialitate, a optiunilor de traducere, a conceptelor si problemelor thomiste. Nu contest ca poti alege sa traduci in chilia ta, insa textul vizat de colectivul clujean nu este unul care sa treaca neobservat. Cele noua volume ale Summei teologice, cate numara Editio Leonina, aduna in paginile lor zeci si zeci de probleme de teologie, filosofie, psihologie morala s.a.m.d., probleme care cer un limbaj tehnic, altul decat cel cu care ne-au obisnuit teologii ortodocsi de la noi. Si nu doar conceptele latine trebuie sa fie acomodate cu limba romana, ci si problemele pe care le discuta Thoma. De exemplu, sintagma "doctrina sacra" (cf. "doctrina sfanta", "doctrina divina" - pentru sacra doctrina) este esentiala pentru modul cum este conceputa intreaga Summa.
O a doua chestiune care ma determina sa fiu sceptic cu privire la reusita proiectului este legata de textul de baza folosit pentru versiunea romaneasca. Am inteles ca echipa care pregateste traducerea romaneasca a fragmentelor stoiciilor au folosit doar Stoicorum Veterum Fragmenta, fara a lua in considerare zecile de studii critice pe marginea acesteia. Daca echipa clujeana va proceda la fel in cazul Summei, atunci ne vom putea astepta la destul de multe probleme. Editia leonina a Summei dateaza din perioada 1888-1906, iar de atunci parintele Marie-Dominique Chenu, parintele Roberto Busa, parintele Leonard E. Boyle, precum si multi altii, au reusit sa contribuie in mod substantial la studiul lexicului si gandirii thomiste. Ramane de vazut cum vor proceda studiosii clujeni.
***
Traducerea in limba engleza a Summei realizata de Parintii Dominicani este considerata de mult timp depasita. Alfred J. Freddoso de la University of Notre Dame a pornit de unul singur proiectul unei noi traduceri a Summei: New English Translation of St. Thomas Aquinas's Summa Theologiae (Summa Theologica). Pana la el, pe parcursul celor peste 50 de ani de la prima versiune englezeasca completa, s-au mai publicat sectiuni intregi in editii critice si/sau comentate. Un foarte bun exemplu este cel al Robert Pasnau care a editat ST Ia, qq. 75-89 (Robert Pasnau, Thomas Aquinas on Human Nature: A Philosophical Study of "Summa Theologiae", 1a, 75-89; Cambridge University Press, Cambridge, 2001).
Este minunat ca s-au gasit cativa cercetatori gata sa-si sacrifice cativa ani pe marginea textului thomist, numai ca ma incearca un sentiment de dezamagire atunci cand ma gandesc ca efortul de traducere nu este/nu va fi insotit, asa cum ar fi firesc, de un efort sustinut de dezbatere publica, in reviste de specialitate, a optiunilor de traducere, a conceptelor si problemelor thomiste. Nu contest ca poti alege sa traduci in chilia ta, insa textul vizat de colectivul clujean nu este unul care sa treaca neobservat. Cele noua volume ale Summei teologice, cate numara Editio Leonina, aduna in paginile lor zeci si zeci de probleme de teologie, filosofie, psihologie morala s.a.m.d., probleme care cer un limbaj tehnic, altul decat cel cu care ne-au obisnuit teologii ortodocsi de la noi. Si nu doar conceptele latine trebuie sa fie acomodate cu limba romana, ci si problemele pe care le discuta Thoma. De exemplu, sintagma "doctrina sacra" (cf. "doctrina sfanta", "doctrina divina" - pentru sacra doctrina) este esentiala pentru modul cum este conceputa intreaga Summa.
O a doua chestiune care ma determina sa fiu sceptic cu privire la reusita proiectului este legata de textul de baza folosit pentru versiunea romaneasca. Am inteles ca echipa care pregateste traducerea romaneasca a fragmentelor stoiciilor au folosit doar Stoicorum Veterum Fragmenta, fara a lua in considerare zecile de studii critice pe marginea acesteia. Daca echipa clujeana va proceda la fel in cazul Summei, atunci ne vom putea astepta la destul de multe probleme. Editia leonina a Summei dateaza din perioada 1888-1906, iar de atunci parintele Marie-Dominique Chenu, parintele Roberto Busa, parintele Leonard E. Boyle, precum si multi altii, au reusit sa contribuie in mod substantial la studiul lexicului si gandirii thomiste. Ramane de vazut cum vor proceda studiosii clujeni.
***
Traducerea in limba engleza a Summei realizata de Parintii Dominicani este considerata de mult timp depasita. Alfred J. Freddoso de la University of Notre Dame a pornit de unul singur proiectul unei noi traduceri a Summei: New English Translation of St. Thomas Aquinas's Summa Theologiae (Summa Theologica). Pana la el, pe parcursul celor peste 50 de ani de la prima versiune englezeasca completa, s-au mai publicat sectiuni intregi in editii critice si/sau comentate. Un foarte bun exemplu este cel al Robert Pasnau care a editat ST Ia, qq. 75-89 (Robert Pasnau, Thomas Aquinas on Human Nature: A Philosophical Study of "Summa Theologiae", 1a, 75-89; Cambridge University Press, Cambridge, 2001).
Subscribe to:
Posts (Atom)