In revista "Idei in Dialog", numarul pe luna martie 2007, Sorin Lavric publica in pagina 49 o recenzie la ultima traducere in limba romana a "Intemeierii metafizicii moravurilor" a lui Immanuel Kant, coordonata de Valentin Muresan si aparuta cu o luna in urma la Editura Humanitas. Recunosc ca nu as fi citit textul lui Sorin Lavric daca nu as fi avut o oarecare legatura cu volumul recenzat si cu cel care l-a realizat. Iar aceasta retinere se datoreaza contactului anterior cu alte texte ale recenzentului, contact care m-a facut sa cred ca nu exista la el o preocupare clara pentru un domeniu sau altul, care sa atraga dupa sine o specializare, o profesionalizare, si, ca urmare, sa prezinte un discurs coerent si in cunostinta de cauza. Recenzia la care ma voi referi in continuare nu mi-a schimbat cu nimic aceasta parere, ci, dimpotriva, mi-a intarit-o.
Nu poate fi socanta pentru nici un om de cultura roman tendinta actuala a presei de cultura: oricine poate vorbi si scrie despre orice si oricine. Cum spunea vorba aceea: in Romania, toti se pricep la politica, la fotbal si la ... Asa procedeaza si Sorin Lavric. Recenzia la "Intemeierea metafizicii moravurilor" (* de acum incolo IMM) ar fi fost cu atat mai benefica daca ar fi fost scrisa de cineva cu preocupari in domeniul filosofiei morale si care cunoaste literatura de specialitate din jurul IMM. Din nefericire, nu putem spune ca exista cinci cercetatori romani care sa se fi dedicat filosofiei morale kantiene si care, prin urmare, sa poata purta un dialog in reviste de specialitate sau in reviste pentru publicul larg cum este "ID". Insa nu voi merge mai departe cu consideratiile pe aceasta tema, ci am sa ma opresc asupra catorva erori de care se face vinovata recenzia lui Sorin Lavric.
"Dar unde mai gasesti astazi un om a carui viata sa fie ghidata de norme imperative, adica un om caruia datoria i-a omorat imboldul inclinatiilor native?" (p. 49, col. 1)
"Dar oricat de genial, onest si didactic a fost Kant, el a gandit morala dupa un standard ce nu i se potrivea acesteia. Si daca a procedat asa este pentru ca nu putea sa faca altfel. Modeul de cunoastere pe care Kant il avea in fata ochilor -- matematica, fizica si logica -- ii cerea sa gandeasca viata morala dupa acelasi calapod." (col. 3)
As vrea sa atraga atentia asupra unui aspect de limba care se pare ca a scapat nu doar autorului recenziei la care ne-am referit pana acum, dar chiar si redactorilor revistei "ID", si anume ca nu se spune "reguli apriorice" (col.4), ci "reguli a priori". Nu incerc sa fiu pretios in mod nejustificat, insa nu cred ca putem sa discutam despre un subiect fara ca limbajul propriu acelui subiect/domeniu sa ne fie cunoscut, sa nu-l fi insusit. E ca si cum s-ar discuta despre ingrijirea merilor dintr-o livada utilizandu-se limbajul metafizicii, sau chiar mai grav (pentru ca in primul caz pot intelege o atitudine poetica) folosind eronat tehnicalitatile din pomicultura.
Daca ar fi sa rezum mesajul recenziei lui Lavric, atunci ceea ce imi transmite ea e ceva de genul: ce bine ca se traduce o lucrare a marelui ganditor germana, dar ce pacat ca la baza acestei intreprinderi sta prea multa acribie si ce pacat ca lucrarea aleasa nu a fost alta fiindca cea de fata vorbeste despre "un om atat de sters" (col.1), un om "avand profilul psihologic al unei naturi compulsivo-obsesive" (ibid.). Singurul rost pe care il mai are studiul scrierilor lui Kant in genere este acela ca te invata "buchea elementara a unor distinctii conceptuale pe care secolele ulterioare, desi le-au pastrat forma, le-au sters spiritul" (col.1). Nu ma feresc sa-l indemn de d-l Lavric sa citeasca Declaratia de la Oviedo sau sectiunea despre demnitatea umana din Proiectul de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene ca sa se lamureasca mai bine cine mai e interesat de reflectiile de morala kantiene.
Nu poate fi socanta pentru nici un om de cultura roman tendinta actuala a presei de cultura: oricine poate vorbi si scrie despre orice si oricine. Cum spunea vorba aceea: in Romania, toti se pricep la politica, la fotbal si la ... Asa procedeaza si Sorin Lavric. Recenzia la "Intemeierea metafizicii moravurilor" (* de acum incolo IMM) ar fi fost cu atat mai benefica daca ar fi fost scrisa de cineva cu preocupari in domeniul filosofiei morale si care cunoaste literatura de specialitate din jurul IMM. Din nefericire, nu putem spune ca exista cinci cercetatori romani care sa se fi dedicat filosofiei morale kantiene si care, prin urmare, sa poata purta un dialog in reviste de specialitate sau in reviste pentru publicul larg cum este "ID". Insa nu voi merge mai departe cu consideratiile pe aceasta tema, ci am sa ma opresc asupra catorva erori de care se face vinovata recenzia lui Sorin Lavric.
"Dar unde mai gasesti astazi un om a carui viata sa fie ghidata de norme imperative, adica un om caruia datoria i-a omorat imboldul inclinatiilor native?" (p. 49, col. 1)
"Dar oricat de genial, onest si didactic a fost Kant, el a gandit morala dupa un standard ce nu i se potrivea acesteia. Si daca a procedat asa este pentru ca nu putea sa faca altfel. Modeul de cunoastere pe care Kant il avea in fata ochilor -- matematica, fizica si logica -- ii cerea sa gandeasca viata morala dupa acelasi calapod." (col. 3)
As vrea sa atraga atentia asupra unui aspect de limba care se pare ca a scapat nu doar autorului recenziei la care ne-am referit pana acum, dar chiar si redactorilor revistei "ID", si anume ca nu se spune "reguli apriorice" (col.4), ci "reguli a priori". Nu incerc sa fiu pretios in mod nejustificat, insa nu cred ca putem sa discutam despre un subiect fara ca limbajul propriu acelui subiect/domeniu sa ne fie cunoscut, sa nu-l fi insusit. E ca si cum s-ar discuta despre ingrijirea merilor dintr-o livada utilizandu-se limbajul metafizicii, sau chiar mai grav (pentru ca in primul caz pot intelege o atitudine poetica) folosind eronat tehnicalitatile din pomicultura.
Daca ar fi sa rezum mesajul recenziei lui Lavric, atunci ceea ce imi transmite ea e ceva de genul: ce bine ca se traduce o lucrare a marelui ganditor germana, dar ce pacat ca la baza acestei intreprinderi sta prea multa acribie si ce pacat ca lucrarea aleasa nu a fost alta fiindca cea de fata vorbeste despre "un om atat de sters" (col.1), un om "avand profilul psihologic al unei naturi compulsivo-obsesive" (ibid.). Singurul rost pe care il mai are studiul scrierilor lui Kant in genere este acela ca te invata "buchea elementara a unor distinctii conceptuale pe care secolele ulterioare, desi le-au pastrat forma, le-au sters spiritul" (col.1). Nu ma feresc sa-l indemn de d-l Lavric sa citeasca Declaratia de la Oviedo sau sectiunea despre demnitatea umana din Proiectul de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene ca sa se lamureasca mai bine cine mai e interesat de reflectiile de morala kantiene.