Friday, March 09, 2007

S. Lavric despre IMM in "Idei in Dialog"

In revista "Idei in Dialog", numarul pe luna martie 2007, Sorin Lavric publica in pagina 49 o recenzie la ultima traducere in limba romana a "Intemeierii metafizicii moravurilor" a lui Immanuel Kant, coordonata de Valentin Muresan si aparuta cu o luna in urma la Editura Humanitas. Recunosc ca nu as fi citit textul lui Sorin Lavric daca nu as fi avut o oarecare legatura cu volumul recenzat si cu cel care l-a realizat. Iar aceasta retinere se datoreaza contactului anterior cu alte texte ale recenzentului, contact care m-a facut sa cred ca nu exista la el o preocupare clara pentru un domeniu sau altul, care sa atraga dupa sine o specializare, o profesionalizare, si, ca urmare, sa prezinte un discurs coerent si in cunostinta de cauza. Recenzia la care ma voi referi in continuare nu mi-a schimbat cu nimic aceasta parere, ci, dimpotriva, mi-a intarit-o.
Nu poate fi socanta pentru nici un om de cultura roman tendinta actuala a presei de cultura: oricine poate vorbi si scrie despre orice si oricine. Cum spunea vorba aceea: in Romania, toti se pricep la politica, la fotbal si la ... Asa procedeaza si Sorin Lavric. Recenzia la "Intemeierea metafizicii moravurilor" (* de acum incolo IMM) ar fi fost cu atat mai benefica daca ar fi fost scrisa de cineva cu preocupari in domeniul filosofiei morale si care cunoaste literatura de specialitate din jurul IMM. Din nefericire, nu putem spune ca exista cinci cercetatori romani care sa se fi dedicat filosofiei morale kantiene si care, prin urmare, sa poata purta un dialog in reviste de specialitate sau in reviste pentru publicul larg cum este "ID". Insa nu voi merge mai departe cu consideratiile pe aceasta tema, ci am sa ma opresc asupra catorva erori de care se face vinovata recenzia lui Sorin Lavric.
"Dar unde mai gasesti astazi un om a carui viata sa fie ghidata de norme imperative, adica un om caruia datoria i-a omorat imboldul inclinatiilor native?" (p. 49, col. 1)
"Dar oricat de genial, onest si didactic a fost Kant, el a gandit morala dupa un standard ce nu i se potrivea acesteia. Si daca a procedat asa este pentru ca nu putea sa faca altfel. Modeul de cunoastere pe care Kant il avea in fata ochilor -- matematica, fizica si logica -- ii cerea sa gandeasca viata morala dupa acelasi calapod." (col. 3)
As vrea sa atraga atentia asupra unui aspect de limba care se pare ca a scapat nu doar autorului recenziei la care ne-am referit pana acum, dar chiar si redactorilor revistei "ID", si anume ca nu se spune "reguli apriorice" (col.4), ci "reguli a priori". Nu incerc sa fiu pretios in mod nejustificat, insa nu cred ca putem sa discutam despre un subiect fara ca limbajul propriu acelui subiect/domeniu sa ne fie cunoscut, sa nu-l fi insusit. E ca si cum s-ar discuta despre ingrijirea merilor dintr-o livada utilizandu-se limbajul metafizicii, sau chiar mai grav (pentru ca in primul caz pot intelege o atitudine poetica) folosind eronat tehnicalitatile din pomicultura.
Daca ar fi sa rezum mesajul recenziei lui Lavric, atunci ceea ce imi transmite ea e ceva de genul: ce bine ca se traduce o lucrare a marelui ganditor germana, dar ce pacat ca la baza acestei intreprinderi sta prea multa acribie si ce pacat ca lucrarea aleasa nu a fost alta fiindca cea de fata vorbeste despre "un om atat de sters" (col.1), un om "avand profilul psihologic al unei naturi compulsivo-obsesive" (ibid.). Singurul rost pe care il mai are studiul scrierilor lui Kant in genere este acela ca te invata "buchea elementara a unor distinctii conceptuale pe care secolele ulterioare, desi le-au pastrat forma, le-au sters spiritul" (col.1). Nu ma feresc sa-l indemn de d-l Lavric sa citeasca Declaratia de la Oviedo sau sectiunea despre demnitatea umana din Proiectul de Tratat privind Constitutia Uniunii Europene ca sa se lamureasca mai bine cine mai e interesat de reflectiile de morala kantiene.

7 comments:

simona v. said...

salut
vad ca devii din ce in mai profesionist. :) ma uitam la o postare de a ta de mai demult, cea cu Lohr. e o carte, de fapt o serie, care e mai "updata" din pacate doar pentru maestrii de la Paris. Olga Weijers, Le travail intellectuel à la Faculté des arts de Paris: textes et maîtres (ca. 1200-1500). nu mai stiu la ce litera a ajuns, parca pana la O. dar cartea (are vreo 5 sau 6 volume) e foarte buna si mult mai folositoare ca Lohr (pentru Paris, oricum apar si personaje care au fost doar in treacat pe acolo: Ockham, Burley). sper sa o gasesti pe undeva. numai de bine.

gardianul analitic said...

Draga Cristian.

si eu am vrut sa ii dau o replica acestui text, din considerente sanitare. Dar, sincer, nu cred ca ai atins problema.

Eu am citit toata vara Critica ratiunii practice, si acolo este nucleul, IMM fiind o aplicatie pedagogica.

In esenta, nu poti acuza natura robotica a moralei lui Kant, devreme ce esenta libertatii transcendentale este caracterul ei autolegislativ - legea morala este imanenta libertatii. Orice alta conceptie (empirica, nu transcendentala), produce heteronomia diverselor inclinatii sau legi exterioare.Kant insusi acuza aceste legislatii lipsite de fundament transcendental ca producand un Marrionetten Spiel.

Deci - acuza cea mai grava, cum ca respectarea legii ne-ar face roboti ignora esenta revolutiei kantiene, de a scoate libertatea din temeiuri fenomenale, pentru a o intemeia transcendental: legea e tot atat de interioara constiintei, fiind singura expresie a sintezei libertatii cu demnitatea. Tocmai refuzul legii morale ne face roboti fara demnitate, anexe ale implusrurilor - cum pare si Lavric sa fie, mai degraba impulsiv decat analitic.

Cristian said...

Multumesc celor care au scris comentarii la post-ul meu despre recenzia lui S. Lavric la IMM.

Din pacate, nu am reusit sa finalizez acel raspuns nici pana astazi. Insa chestiunea cea mai importanta, cred eu, acum, dupa doua luni de la publicarea recenziei, este aceea ca nu recenzeaza ceea ce ar fi putut fi recenzat, si anume editia, traducerea, comentariul, ci ideile lui Kant. Iar apropierea de Kant este si aceasta nefericita pentru ca porneste de la false premise, de la prejudecatile lui Lavric cu privire la morala kantiana.

Acum, "gardianului analitic" vreau sa-i transmit ca IMM nu este "o aplicatie pedagogica". Cel putin nu asta urmareste Kant. Asa cum citesc eu paragrafele 11-13 din Prefata IMM -- "Intentionand sa public intr-o zi o metafizica a moravurilor, ofer in prealabil aceasta intemeiere. [...] Prezenta intemeiere nu vizeaza insa decat cautarea si stabilirea principiului suprem al moralitatii,iar aceasta singura constituie, in intentia sa, o sarcina completa si care trebuie separata de orice alta cercetare morala." --, lucrarea isi propune tocmai sa "intemeieze" metafizica moravurilor. E un demers intemeietor, care isi stabileste si analizeaza obiectul si modelul de lucru, care pune bazele unei metafizici a moravurilor viitoare (pe care o va intregi in alta parte), si nu pedagogic. Nici 'esentialmente' metodologic. Cat priveste erorile lui Lavric, acestea sunt usor de semnalat chiar si la o prima lectura a IMM.

Anonymous said...

Am un amic care a scris un roman, dar spune tuturor ca a scris o carte. Intr-adevar, argumentul sau pare a fi: cine poate cuprinde in scrisul sau un scris tematic, de arta, un scris analitic, de idei, un scris stiintific, de cercetare etc. Evident el este ziarist, insa cocheteaza si cu arta si chiar cu stiinta! Pur si simplu asta e paradigma lui.

Cristian said...

Imi pare rau dar nu inteleg care este argumentul amicului tau. Te-as ruga sa incerci sa explici putin mai mult.

Anonymous said...

Subscriu ideii ca recenzia d-lui Lavric e un deserviciu, mai degrabă. Sunt interesa în mod deosebit de Noia şi S. Lavric şi lui Noica ăi face mari deservicii considerând, în aceeaşi debandadă a ideilor că ontologia lui Noica e "moartă", fără spirit, că filosofia nu e o mişcare argumentativă ci o scamatorie a persuadării. Noica,spune S.L., avea o "imagine" in minte pe are a descris- o ani la rand, in cartile lui, prefacandu- se că vrea să spună ceea ce se află in discursul propriu- zis....dar de fapt, Noica isi descria cifrat imaginea. Filosofia lui Noica nu are sens fără schema descoperita de S Lavric. S Lavric e convins că toate cartile lui Noica fac acelasi lucru: descriu o imagine simplă cu cercuri in jurul unor puncte.
Dl Lavric scrie despre Kant in virtute acelorasi idei romantice: filosofia trebuie sa aibă "duh", viaţă, să te atragă. Merită ca S: L . sa fie criticat, de dragul restituirii filosofiei.
Totisi, articolul dvs de aici ar trebui completat pta arăta,nu doar a afirma, faptul că S. L. masacrează pe Kant...

Cristian said...

Multumesc pentru comentariu. Si M.D. ma incuraja sa termin comentariul la recenzia lui S.L., insa, din diverse motive, nu am mai reusit sa o fac. Acum gasesc ca este inoportun sa-mi mai pierd timpul cu reflectii si argumente pe marginea a ceea ce a publicat S.L. Prefer in continuare sa ma ocup de autori seriosi. Poate ca reactia mea din acel comentariu este, asa cum spune "gardianul analitic", una motivata de considerente sanitare. Dar va incurajez sa dati dumneavoastra o replica pe masura lui Lavric.