In urma cu vreo 7, 8 ani, profesorul M. Balan de la Facultatea de Filosofie din Bucuresti avea initiativa realizarii unui Dictionar de filosofi romani dupa standarde din lumea academica anglo-saxona. Desi multi dintre cei selectati s-au aratat foarte interesati de anumiti autori, rezultatele au fost, intr-o oarecare masura, timide. Foarte putini, mult prea putini, dintre cei care isi asumasera o astfel de sarcina au mers sa desfasoare prima etapa la Biblioteca Academiei, i.e., etapa cercetarii cantitative.
Intentia editorului cu privire la rezultatele cercetarii cantitative, si la intocmirea careia a concurat si Ioan Lucian Muntean (pe atunci, asistent la aceeasi institutie), era aceea de a realiza o baza de date electronica la care sa aiba acces toti cei care lucrau la dictionar si, mai tarziu, oricine ar fi dorit sa se dedice istoriei filosofiei romanesti. Respectiva baza de date capatase un oarecare contur pana la momentul in care proiectul a fost abandonat.
Dupa nu foarte mult timp, am aflat intamplator ca Institutul de Filosofie al Academiei Romane incepuse un proiect similar cu informatii si material de la cativa dintre cei care lucrasera la proiectul dlui Balan. Dar nu asta m-a uimit cel mai tare, ci faptul ca indivizii care inainte de '89 se ocupasera de "materialism dialectic" aveau acum pretentia de a intreprinde in mod exclusiv un astfel de proiect. Evident ca pe langa acestia se aciuasera si cativa tineri, dar dezamagirea era legata de personajele care isi faceau veacu' -- si sa nu-si faca nimeni iluzii ca nu se mai perinda si acum -- pe la Institutul de Filosofie. Aproape toti acesti indivizi nu au avut niciodata nimic in comun cu filosofia, cu exceptia faptului ca aveau o 'origine sociala buna'. Iar acum, comportamentul lor neschimbat reclama exclusivitate asupra proiectului. In felul acesta, usa Bibliotecii Academiei Romane, la momentul respectiv controlata in mod direct de directorul institutiei,* s-a ferecat bine pentru cei mai tineri, care nu erau cadre didactice sau cercetatori angajati la Institutul de Filosofie.
Insa nu as cadea in extrema lui Liiceanu si sa spun ca acesti indivizi ar trebui sa se retraga din viata publica, sa-si faca bagajele si sa elibereze Institutul. Nu, nu. Cred ca o astfel de viziune e la fel de bolnava -- asa cum spunea profesorul A.-P. Iliescu in recenta scrisoare deschisa catre persoana tocmai mentionata -- ca si cea profesata de legionarii care doreau epurarea universitatilor de profesorii evrei sau cea a comunistilor care au trimis inlectualii romani la Canal. Mai degraba avem nevoie de dialog si nu de exclusivisme, avem nevoie de comunicare si nu de dialoguri ale surzilor. Avem nevoie de receptare si recenzare critica, avem nevoie de inclestari pe argumente si nu pe istorii personale. Iar "clubul de la Academie", la fel ca si cel de la "Universitate", nu este dispus nici la colaborare, nici la dialog.
Insuficienta cea mai mare pe care am resimtit-o toti cei care am lucrat la proiectul dlui Balan a fost legata de lipsa instrumentelor (bibliografii si biografii, dictionare si indexuri). Nici astazi nu ne putem lauda ca avem instrumente, mai ales ca piata de carte nu ar putea sustine nici macar un tiraj de 50 de exemplare.
Apoi, nu poti sa pornesti un astfel de proiect cu persoane care sunt doar accidental sau insuficient legate de preocupari inspre un "filosof" roman sau altul. Este nevoie de o anumita expertiza pentru a scrie 15 randuri despre ontologia lui Noica, expertiza ce se obtine prin studiu indelungat si publicatii consistente pe aceasta tema. Nu oricine poate realiza un articol de dictionar, nu orice profesor de filosofie sau cercetator de la Institut are capacitatea de a scrie intr-o anumita maniera (concis, argumentat, explicit formulat, intr-o limita anume de cuvinte etc.). Poate de aceea a esuat proiectul initial, poate de aceea a esuat si proiectul Academiei. Nu am avut un spirit critic indeajuns de puternic pentru a ne vedea limitele. Sper sincer sa nu fie si cazul proiectului "Enciclopediei On-line a Filosofiei Romanesti".
---
* Imi amintesc cum am fost introdus de secretara in cabinetul directorului, o camera slab iluminata si dominata de mobilierul vechi, din lemn masiv, si am fost luat la intrebari cu privire la scopul cererii de a obtine permis de cititor. Dupa ce am fost mustruluit bine pe tema insuficientei mele maturizari (aveam vreo 22 de ani) si impertinentei mele juvenile (la refuzul obscen pe care mi l-a transmis i-am replicat ca e un securist care traieste bine mersi pe spinarea contribuabililor - o tema mai veche: daca Biblioteca Academiei Romane este publica sau nu de vreme ce Academia Romana este institutie publica), secretara s-a induiosat de mine si mi-a semnat ea in locul directorului.
---
Revista de filosofie (Bucuresti, 1907-1943). Indice bibliografic de Martin Bodinger; B.C.U. "Mihai Eminescu", Iasi, 1975.
Intentia editorului cu privire la rezultatele cercetarii cantitative, si la intocmirea careia a concurat si Ioan Lucian Muntean (pe atunci, asistent la aceeasi institutie), era aceea de a realiza o baza de date electronica la care sa aiba acces toti cei care lucrau la dictionar si, mai tarziu, oricine ar fi dorit sa se dedice istoriei filosofiei romanesti. Respectiva baza de date capatase un oarecare contur pana la momentul in care proiectul a fost abandonat.
Dupa nu foarte mult timp, am aflat intamplator ca Institutul de Filosofie al Academiei Romane incepuse un proiect similar cu informatii si material de la cativa dintre cei care lucrasera la proiectul dlui Balan. Dar nu asta m-a uimit cel mai tare, ci faptul ca indivizii care inainte de '89 se ocupasera de "materialism dialectic" aveau acum pretentia de a intreprinde in mod exclusiv un astfel de proiect. Evident ca pe langa acestia se aciuasera si cativa tineri, dar dezamagirea era legata de personajele care isi faceau veacu' -- si sa nu-si faca nimeni iluzii ca nu se mai perinda si acum -- pe la Institutul de Filosofie. Aproape toti acesti indivizi nu au avut niciodata nimic in comun cu filosofia, cu exceptia faptului ca aveau o 'origine sociala buna'. Iar acum, comportamentul lor neschimbat reclama exclusivitate asupra proiectului. In felul acesta, usa Bibliotecii Academiei Romane, la momentul respectiv controlata in mod direct de directorul institutiei,* s-a ferecat bine pentru cei mai tineri, care nu erau cadre didactice sau cercetatori angajati la Institutul de Filosofie.
Insa nu as cadea in extrema lui Liiceanu si sa spun ca acesti indivizi ar trebui sa se retraga din viata publica, sa-si faca bagajele si sa elibereze Institutul. Nu, nu. Cred ca o astfel de viziune e la fel de bolnava -- asa cum spunea profesorul A.-P. Iliescu in recenta scrisoare deschisa catre persoana tocmai mentionata -- ca si cea profesata de legionarii care doreau epurarea universitatilor de profesorii evrei sau cea a comunistilor care au trimis inlectualii romani la Canal. Mai degraba avem nevoie de dialog si nu de exclusivisme, avem nevoie de comunicare si nu de dialoguri ale surzilor. Avem nevoie de receptare si recenzare critica, avem nevoie de inclestari pe argumente si nu pe istorii personale. Iar "clubul de la Academie", la fel ca si cel de la "Universitate", nu este dispus nici la colaborare, nici la dialog.
Insuficienta cea mai mare pe care am resimtit-o toti cei care am lucrat la proiectul dlui Balan a fost legata de lipsa instrumentelor (bibliografii si biografii, dictionare si indexuri). Nici astazi nu ne putem lauda ca avem instrumente, mai ales ca piata de carte nu ar putea sustine nici macar un tiraj de 50 de exemplare.
Apoi, nu poti sa pornesti un astfel de proiect cu persoane care sunt doar accidental sau insuficient legate de preocupari inspre un "filosof" roman sau altul. Este nevoie de o anumita expertiza pentru a scrie 15 randuri despre ontologia lui Noica, expertiza ce se obtine prin studiu indelungat si publicatii consistente pe aceasta tema. Nu oricine poate realiza un articol de dictionar, nu orice profesor de filosofie sau cercetator de la Institut are capacitatea de a scrie intr-o anumita maniera (concis, argumentat, explicit formulat, intr-o limita anume de cuvinte etc.). Poate de aceea a esuat proiectul initial, poate de aceea a esuat si proiectul Academiei. Nu am avut un spirit critic indeajuns de puternic pentru a ne vedea limitele. Sper sincer sa nu fie si cazul proiectului "Enciclopediei On-line a Filosofiei Romanesti".
---
* Imi amintesc cum am fost introdus de secretara in cabinetul directorului, o camera slab iluminata si dominata de mobilierul vechi, din lemn masiv, si am fost luat la intrebari cu privire la scopul cererii de a obtine permis de cititor. Dupa ce am fost mustruluit bine pe tema insuficientei mele maturizari (aveam vreo 22 de ani) si impertinentei mele juvenile (la refuzul obscen pe care mi l-a transmis i-am replicat ca e un securist care traieste bine mersi pe spinarea contribuabililor - o tema mai veche: daca Biblioteca Academiei Romane este publica sau nu de vreme ce Academia Romana este institutie publica), secretara s-a induiosat de mine si mi-a semnat ea in locul directorului.
---
Revista de filosofie (Bucuresti, 1907-1943). Indice bibliografic de Martin Bodinger; B.C.U. "Mihai Eminescu", Iasi, 1975.
No comments:
Post a Comment