Saturday, January 02, 2010

Mitul unicitatii in managementul eticii

Profesorul Muresan pledeaza pentru un model unic in managementul eticii (v. textul “Evolutie si progres in managementul eticii”, nepublicat, 2009), unul care sa fie dezvoltat de specialisti pornind de la constientizarea unor chestiuni elementare.

Prima chestiune este aceea ca evolutia managementului eticii, ca domeniu de investigatie, nu trebuie sa fie confundata cu evolutia situatiei morale dintr-o organizatie. De exemplu, una e sa vorbesti despre faptul ca managementul eticii intr-o organizatie trece prin niste etape — de la simpla conformitate cu o lege pana la modelul integrativ in care toate aspectele morale ale activitatilor organizatiei in cauza sunt gestionate integrat la nivel strategic si operational — si alta sa spui ca managementul eticii si conformitatii este o etapa in dezvoltarea unui domeniu academic (desi, cred eu, cei care afirma acest lucru nu prea inteleg despre ce este vorba in sintagma “managementul eticii si conformitatii” si nici care sunt realitatile organizationale).

A doua, care fundamenteaza teoretic demersul profesorului Muresan, tine de modul cum ne imaginam evolutia unui domeniu de investigatie. Iar profesorul Muresan combate ideea atat de larg raspandita printre autori foarte mari ca procesul evolutiv este unul linear. Dimpotriva, el crede ca procesul se aseamana mai degraba cu “arborele” evolutiei speciilor de la Darwin. Unele dezvoltari sunt paralele cu altele, unele sunt concurente intre ele, altele nu, iar unele dezvoltari sunt remodelari ale altor pattern-uri (la fel stau lucrurile si cu corporate social responsibility, Triple Bottom Line, corporate social performance, corporate citizenship etc.). Din acest motiv, Romania, spune profesorul Muresan, nu trebuie sa se suie in barca unui model sau altul, ci sa-si formeze propriul model, in functie de realitatile culturale si economice romanesti.

Totusi, unicitatea modelului este un mit. In primul rand fiindca nu avem de-a face cu o tabula rasa. Oricat ne-ar parea noua ca managementul eticii intra pe un taram virgin in Romania, lucrurile nu stau asa. Sunt multe organizatii, cele mai multe provenind din strainatate, care au un sistem intern de gestionare a aspectelor morale. Acest sistem poate functiona mai bine sau mai prost, dar asta tine de cum e conceput, nu de evolutia domeniului de investigatie. Pe de alta parte, exista destui romani, fie ei teoreticieni ori practicieni, care contribuie cu propria experienta in dezvoltarea acestui domeniu.

Modelul nu poate fi unic pentru Romania, ci, mai degraba, este unic pentru fiecare organizatie in parte, in functie de profilul ei. Romania nu mai este izolata de realitatile celorlalte state europene, la fel cum nu mai este izolata nici de institutiile si standardele economice internationale. Ca atare, unele elemente vor fi comune tuturor organizatiilor (cum ar fi training-urile de etica si modul cum trebuie sa fie integrate acestea cu celelalte instrumente de educare morala a angajatilor), altele vor fi deosebite (cum ar fi valorile si principiile ori tipul de cod de etica dezvoltat).

Sursa: Cristian Ducu's Blog

3 comments:

alin said...

de acord cu modelul romanesc in ceea ce priveste etica, si nu sunt ironic cand spun asta. din experienta pot sa spun ca avem posibilitatea ca lucrand pe un model corporatist sa cream un produs original aplicabil numai si numai unei organizatii eminamente romanesti. dar asta este pentru orice organizatie sanatoasa un calcul de a oferi posibilitatea crearii de modele proprii atata vreme cat se pastreaza elementele comune usor recognoscibile in cadrul intregii organizatii.

Cristian said...

Alin, un model "unic" romanesc nu este posibil. Sunt multe argumente.
Intre timp, iti recomand sa citesti si comentariile: http://blog.cristian-ducu.ro/2009/12/31/mitul-unicitatii-in-managementul-eticii/

alin said...

cand ma refeream la produsul romanesc ma gandeam la cel "in place" in organizatia in care activez. (scuze daca am fost neclar) sunt de acord cu faptul ca organizatiile trebuie sa-si adapteze mesajul si modul de lucru in functie de specificul local si asa cum spuneam acest lucru se intampla in practica si reprezinta un model in sine. acea marja de libertate pe care o ramura/celula a unei organizatii o poate avea intr-un context mai larg. discut de modelul romanesc pentru ca acesta este cel pe care l-am creat pornind de la un material preexistent. ceea ce caut este un set de valori comune din punct de vedere local, romanesc, pentru ca am fost intrebat asta dincolo de aspectele locale legale, administrative, fiscale. deci pe langa valorile etice universale ale organizatiei se cauta si acele scurtaturi, cutume (daca mi se permite) locale care sunt absolut acceptabile si de inteles si asta nu numai in numele unui politically correctness la moda si sus trambitat.