In 2006, Alexandru Surdu a publicat la editura Olms, , in colectia "Zur modernen Deutung der aristotelischen Logik", un volum intitulat Aristotelian Theory of Prejudicative Forms ( ISBN13: 978-3-487-13209-9). Pana la ora cand scriu aceste randuri nu am avut ocazia sa pun mana pe cartea respectiva, dar nu despre ea vreau sa vorbesc acum. Chiar daca stiu la ce ma pot astepta de la o carte semnata de ilustrul academician, ce m-a frapat a fost un paragraf din descrierea care insoteste cartea (cel putin pe site-ul editurii). Redau aici paragraful cu pricina:
"Alexandru Surdu is an outstanding representative of the Romanian school of Aristotle research. The special characteristic of this school is that its members have not based their research solely on the An. pr. and the De int. but have also paid particular attention to the Categories. This volume contains a thorough modern interpretation of the Categories in which the author takes into account commentators in the Greek, Latin and modern traditions, for example A. Trendelenburg." (sursa citat)
Toti cei care citesc aceste randuri si stiu cate ceva despre cercetarile filosofice de la noi se vor intreba pe buna dreptate care sunt reprezentantii acestei scoli romanesti de studii aristotelice si care sunt lucrarile cele mai reprezentative pe care le-a dat ea.
"Alexandru Surdu is an outstanding representative of the Romanian school of Aristotle research. The special characteristic of this school is that its members have not based their research solely on the An. pr. and the De int. but have also paid particular attention to the Categories. This volume contains a thorough modern interpretation of the Categories in which the author takes into account commentators in the Greek, Latin and modern traditions, for example A. Trendelenburg." (sursa citat)
Toti cei care citesc aceste randuri si stiu cate ceva despre cercetarile filosofice de la noi se vor intreba pe buna dreptate care sunt reprezentantii acestei scoli romanesti de studii aristotelice si care sunt lucrarile cele mai reprezentative pe care le-a dat ea.
3 comments:
as mai aduga o persoana despre care am auzit...
TIBERIU POPA - de la Butler University
http://www.butler.edu/philrel/?pg=972
mai stiu la fel un student roman la Purdue - Octavian Gabor - care acum isi scrie disertatia pe Aristotel...
Da, exista tineri care se dedica studiilor aristotelice. Tiberiu Popa, Tavi, Filotheia Bogoiu (cu o teza de doctorat pe "Etica Eudemica" la Fac. de Filosofie, Universitatea din Bucuresti), Walther Prager (cu o teza tot la Bucuresti), Ana Palanciuc (daca nu ma insel in ceea ce priveste interesele ei de cercetare) et alii. Insa nu stiu de existenta unei "scoli romanesti de studii aristotelice", adica oameni uniti de o metoda de lucru specifica, de interese conexe, de publicatii si evenimente care sa-i stranga laolalta.
In Italia pot vorbi de o scoala de studii aristotelice, si chiar de mai multe (e.g, scoala din jurul lui Giovanni Reale aflata in stransa legatura cu asa=numita "Scoala de la Tubingen", acum, dar si Scoala Padovana in urma cu mai multe secole).
In cazul nostru, nu-i pot numi pe Athanasie Joja, Anton Dumitriu, Alexandru Surdu, Constantin Noica, Gh. Vladutescu et al. reprezentantii unei scoli de studii aristotelice. Nu stiu nici daca ii pot numi in vreun fel. Singurul care ramane, dupa parerea mea umila, este Aram M. Frenkian, de altfel citat la greu de cei mai mari specialisti ai lui Plotin (vezi bibliografia Plotin realizata de Richard Dufour si publicata in Phronesis acum cativa ani).
Revin si extind putin afirmatia mea spunand ca nici in cazul studiilor platoniciene nu putem vorbi de o scoala, desi nimeni nu neaga ca au exista eforturi in acest sens (a se vedea proiectul lui Petru Cretia si preluat/continuat de Constantin Noica de a constitui o editie romaneasca a corpusului platonician). Mai recent, Vasile Rus impreuna cu Alexander Baumgarten au reusit sa puna pe picioare un grup serios de lucru pe segmentul filosofiei antice si medievale (chiar daca si in cazul lor exista unele retineri cu privire la viteza de lucru si calitatea traducerilor si studiilor).
Fara a exagera, daca e sa consideram spatiul cultural romanesc in ansamblul sau, atunci oricine este interesat de subiect poate observa un decalaj de circa 500 de ani intre Occident si noi.
Post a Comment