Sunday, June 03, 2007

Ce competente avem (2): despre criteriul recunoasterii internationale

De la bun inceput as vrea sa mentionez ca nu am nici un fel de retinere in a vorbi despre competente in domeniul istoriei filosofiei antice sau celei medievale, desi in nenumarate randuri am fost avertizat ori indemnat sa fiu mai 'cumpatat'. Acuzatia ca as contesta autoritatea unui sau altuia nu are nici o valoare in contextul in care cei care acuza nu participa la dialogul despre competente (vezi discutiile din cadrul Seminarului "Aram M. Frenkian"). In al doilea rand, aceste ganduri pe care le public pe blogul personal reflecta doar propriile mele cautari. Orice asemanare cu realitatea este pur intamplatoare si binevenita.
*
Deseori se spune ca unul dintre criteriile de evaluare a competentelor unui specialist (sau a unui cadru didactic universitar, de ce nu!) trebuie sa fie cel al recunoasterii internationale de care se bucura la un moment dat. Intrebarea mea este daca acest criteriu este util in a judeca tinerii specialisti, laolalta cu cei mai in varsta. Cu alte cuvinte, am putea oare accepta ca AB sa fie considerat competent si specialist in domeniul X pentru ca se bucura de o oareacare recunoastere in afara tarii, in timp ce CD, mai tanarul sau confrate, e mai putin competent pentru ca pana la momentul evaluarii nu colaboreaza cu mari specialisti straini? (Aceasta este judecata comuna pe care ne-o livreaza mass-media romaneasca in mod constant.)

Saturday, June 02, 2007

Simonei [Vucu]

Buna Simona,
Iti multumesc pentru comentariu. Am incercat sa iau legatura cu tine in repetate randuri folosind vechea adresa de e-mail. Din nefericire nu am avut succes.

Intr-adevar, seria initiata de Olga Weijers, Le travail intellectuel a la Faculte des arts de Paris: textes et maitres (ca. 1200-1500), este un instrument indispensabil daca lucrezi pe ganditorii medievali care au trecut pe la studium generale din Paris. Ultimul volum din aceasta serie, VI, a fost publicat in 2005, la Brepols. Insa menirea seriei de articole publicate de catre Charles H. Lohr, Renaissance Latin Aristotle's Commentaries, este cu totul alta decat in cazul lui Weijers. In primul avem de-a face cu un repertoriu al celor care au facut parte din facultatea de arte liberale de la Paris, iar in cel de-al doilea cu un repertoriu al comentariilor latine la scrierile lui Aristotel. Nu cred ca le putem suplini unul celuilalt.

Cat priveste profesionalismul, nu stiu ce sa spun. Uite aici un scurt comentariu despre competentele noastre.

As vrea sa te rog sa iei legatura cu mine pe e-mail. Adresa mea este cducu1 la gmail.com.



Research in Humanties and Academic Journals

In the last four years, the worldwide tendency was to offer more and more open access to academic journals, editions and translations via Internet but only for scholarly research. In this respect, I think, that the free circulation of academic materials can bring more added value then damage the rights and pocket of the author of a work. Surely, this makes knowledge progress increase its pace. Competition among researchers will become more of a competency battle then resources-dependent. And certainly, the issue of the authority of a scholar will be diminished.

But one question I cannot answer: "will the mastodons that populate the Romanian academic milieu disappear in the near future?"

Here are three projects meant to provide free, open access to academic journals in Humanities and Social Sciences:

Saturday, May 19, 2007

Seminarul "Aram M. Frenkian" - Ce competente avem? (1)

De ceva vreme ma obsedeaza o problema, si anume ce competente avem noi sa vorbim despre Aristotel sau Thoma de Aquino, despre Platon ori Bonaventura. Iar legat de aceasta mi-am pus de nenumarate ori problema domeniului caruia ii apartinem; ce suntem?! filosofi interesati de istoria filosofiei, antice sau medievale? clasicisti? medievisti? bizantinologi? filosofi pur si simplu? E foarte complicat si aceasta problema de identitate -- cred ca e in primul rand o problema de identitate -- se datoreaza modelul educational precar in care m-am format si ne-am format. Nu am avut nici profesori specialisti care sa ma invete ceva, nici profesionisti de la care sa furam meseria. Din acest punct de vedere eu ma consider un autodidact. Tot ce stiu in materie de filosofie antica si medievala am dobandit singur, in cutiuta mea cu gandacei, nu dupa manuale, ci numai vazand si facand, mai bine spus citind si incercand sa inteleg si sa preiau un model de lucru. Nu am certitudinea ca am ajuns sa-mi insusesc modelul, sau macar sa-mi insusesc corect modelul. Singura certitudine de care ma lovesc zilnic e ca nu stiu destul, ca nu am informatia care sa-mi faciliteze accesul la o anumita literatura. Iar ca sa obtin acea informatie trebuie sa fac un mic ocol pe alte taramuri decat cele de care ar trebui sa ma ocup in mod direct.

Aceste dileme ma determina sa propun sa discutam pret de cateva intalniri despre ce anume facem noi, despre ce competente trebuie sa avem, cu ce instrumente ar trebui sa lucram, care sunt limitele cercetarilor noastre, cum scriem si ce model paideic am putea forma noi.

Chestiunea 2: Metafora salvarii natinonale - "presedintele jucator"

...

Chestiunea 1: Despre intelectuali si compromisuri

...