In ultimele zile s-a vorbit pe toate canalele tv si de radio, prin toate ziarele centrale si locale despre asa-numitul caz Orban. In fapt, totul se invartea in jurul ideii ca ministrul Ludovic Orban ar fi produs un accident in zona Cotroceni soldat cu avarierea unui alt autoturism si a fatadei unui magazin, precum si cu o presupusa victima. Ministrul, asa cum au relatat majoritatea jurnalistilor, ar fi incercat musamalizarea cazului si s-ar face vinovat de nedeclararea accidentului la Politie. Acestea sunt faptele relatate (* de presa romaneasca si nu de martori oculari asa cum s-a tot spus prin stanga si prin dreapta) pana acum, iar ele trebuie probate inainte de a se constitui parte a unei actiuni a institutiilor statului indreptate impotriva ministrului amintit. Pana cand se va dovedi ca lucrurile au stat intr-adevar asa, domnul Ministru sau domnul Popescu sau X-lescu beneficiaza, conform Constitutiei Romaniei, de prezumtia de nevinovatie.
Insa eu nu vreau sa scriu nici despre faptele incriminate, nici despre domnul Orban (printre altele pentru ca imi este antipatic). Subiectul care ma intereseaza este modul cum presa romaneasca a relatat si comentat despre acest "caz". Ceea ce m-a uimit intr-o masura extraordinar de mare -- dar nu din perspectiva cuiva care nu stie ce e in aceasta breasla -- a fost faptul ca acei jurnalisti care se bat cu pumnul in piept ca sunt cei mai inversunati si mai voinici aparatori ai libertatii presei si promotori ai deontologiei profesionale in aceasta profesie s-au incapatanat sa dovedeasca nu doar contrariul ci si faptul ca sunt total lipsiti de orice scrupule in a-si atinge anumite scopuri. Ma refer aici la Robert Turcescu, Mihai Tatulici si Cristian Tudor Popescu, pe de o parte, si la Mihai Gadea si Dana Belciug, pe de alta.
In primul caz, cei trei si echipa Realitatea TV au manipulat informatiile pe care le-au detinut si au incercat sa acrediteze ideea ca respectivul domn ar fi accidentat o tanara si s-ar fi inteles pentru o anumita suma cu parintii acesteia pentru a scapa de scandal. Chiar si daca lucrurile ar fi stat astfel, faptul ca ei nu au prezentat absolut nici o dovada in acest sens, desi au sustinut ca au martori, reprezinta din perspectiva oricarui cod deontologic o grava abatere. In al doilea rand, ei au sustinut ca Orban minte fiindca tace. Orice persoana rationala poate sesiza eroarea unei astfel de argumentari. In al treilea rand, reporterul Realitatea TV care a incercat sa obtina o declaratie din partea rudelor presupusei victime au facut doua greseli elementare: au intrat pe proprietatea privata a familiei respective (si pot fi dati in judecata pentru ca au filmat de pe domeniul privat si nu de pe domeniul public asa cum spune legea) si au formulat niste intrebari care contineau deja raspunsul (evident ca raspunsul pe care il doreau ei).
In schimb, domnul Gadea de la Antena 3 m-a convins ca jurnalistii se cred niste zei mai mici care au dreptul sa faca tot ceea ce vor in numele a ceea ce ei cred ca reprezinta interesul public. Asta s-a intamplat fiindca a sustinut in emisiunea de ieri ca minunata sa colega Dana Belciug nu a comis nici o infractiune atunci cand a vorbit prin telefon cu una din rudele presupusei victime si s-a dat drept un apropiat al dl Orban. Contrar afirmatiei unui alt coleg al dlui Gadea facuta in aceeasi emisiune, Dana Belciug nu poate fi incriminata conform Codului Penal (art.240) pentru uzurparea de calitati oficiale. Insa un astfel de comportament contravine oricarei bune practici in domeniul jurnalistic si nu are nici o valoare in instanta pentru ca declaratia se obtine prin fals (Dana Belciug minte cu privire la identitatea ei, falsifica identitatea).
[voi reveni]
Insa eu nu vreau sa scriu nici despre faptele incriminate, nici despre domnul Orban (printre altele pentru ca imi este antipatic). Subiectul care ma intereseaza este modul cum presa romaneasca a relatat si comentat despre acest "caz". Ceea ce m-a uimit intr-o masura extraordinar de mare -- dar nu din perspectiva cuiva care nu stie ce e in aceasta breasla -- a fost faptul ca acei jurnalisti care se bat cu pumnul in piept ca sunt cei mai inversunati si mai voinici aparatori ai libertatii presei si promotori ai deontologiei profesionale in aceasta profesie s-au incapatanat sa dovedeasca nu doar contrariul ci si faptul ca sunt total lipsiti de orice scrupule in a-si atinge anumite scopuri. Ma refer aici la Robert Turcescu, Mihai Tatulici si Cristian Tudor Popescu, pe de o parte, si la Mihai Gadea si Dana Belciug, pe de alta.
In primul caz, cei trei si echipa Realitatea TV au manipulat informatiile pe care le-au detinut si au incercat sa acrediteze ideea ca respectivul domn ar fi accidentat o tanara si s-ar fi inteles pentru o anumita suma cu parintii acesteia pentru a scapa de scandal. Chiar si daca lucrurile ar fi stat astfel, faptul ca ei nu au prezentat absolut nici o dovada in acest sens, desi au sustinut ca au martori, reprezinta din perspectiva oricarui cod deontologic o grava abatere. In al doilea rand, ei au sustinut ca Orban minte fiindca tace. Orice persoana rationala poate sesiza eroarea unei astfel de argumentari. In al treilea rand, reporterul Realitatea TV care a incercat sa obtina o declaratie din partea rudelor presupusei victime au facut doua greseli elementare: au intrat pe proprietatea privata a familiei respective (si pot fi dati in judecata pentru ca au filmat de pe domeniul privat si nu de pe domeniul public asa cum spune legea) si au formulat niste intrebari care contineau deja raspunsul (evident ca raspunsul pe care il doreau ei).
In schimb, domnul Gadea de la Antena 3 m-a convins ca jurnalistii se cred niste zei mai mici care au dreptul sa faca tot ceea ce vor in numele a ceea ce ei cred ca reprezinta interesul public. Asta s-a intamplat fiindca a sustinut in emisiunea de ieri ca minunata sa colega Dana Belciug nu a comis nici o infractiune atunci cand a vorbit prin telefon cu una din rudele presupusei victime si s-a dat drept un apropiat al dl Orban. Contrar afirmatiei unui alt coleg al dlui Gadea facuta in aceeasi emisiune, Dana Belciug nu poate fi incriminata conform Codului Penal (art.240) pentru uzurparea de calitati oficiale. Insa un astfel de comportament contravine oricarei bune practici in domeniul jurnalistic si nu are nici o valoare in instanta pentru ca declaratia se obtine prin fals (Dana Belciug minte cu privire la identitatea ei, falsifica identitatea).
[voi reveni]
5 comments:
Scuza-ma te rog , dar este ca si cum un traficant de droguri ar cere instantei sa nu tina seama de dovezile stranse impotriva lui de un politist infiltrat. Ca vezi Doamne , politistu a zis ca si-o trage in vena in loc sa poarte insigna la vedere. Hai pa.
Semaca, sper ca distingi intre un politist sub acoperire caruia legea ii permite sa actioneze in acest fel iar scopul unei atare situatii este pentru a organiza un flagrant si situatia in care un jurnalist se da drept altcineva pentru ca asa crede el ca e bine. Pai atunci, pe principiul aplicat de tine, oricine se poate da drept reprezentantul unei sucursale a Bancii X si sa obtina in acest fel date confidentiale despre tranzactiile personajului CP care utilizeaza serviciile de private banking la sucursala respectiva. Intrebarile interesante sunt, dupa parerea mea urmatoarele: "ce anume reprezinta interesul public?", "ce justifica acuzatiile aduse de Robert Turcescu sau altii impotriva lui Ludovic Orban?", "care sunt regulile profesionale pe care un jurnalist onest, profesionist, responsabil nu trebuie sa le incalce?". As prefera ca romanii sa incerce sa-si foloseasca ratiunea cat mai des si sa nu se mai lase dusi de val sau condusi de starile lor umorale. E nevoie de profesionalism atat in jurnalism, cat si in Politia Romana sau in mult hulita Justitie.
N-ai inteles nimic. Cateodata singurul mod de a afla adevarul de la un mafiot care vrea sa-l ascunda e sa lupti cu aceleasi mijloace. Murdare, dar in slujba unui scop pozitiv. Din punctu meu de vedere Orban putea sa intre cu masina intr-o manastire de maici. Problema e ca nu recunoaste ca a gresit, zice ca e o "victima". Mai ca te pufneste plansu. Iar interesul public este adevarul, este ca cei alesi sa fie onesti. Pana una alta Orban a actionat tipic mafiot. A ascuns fapta cat a putut si a platit parintii fetei sa-si tina gura. Nu vad ce ar mai fi de zis. Foloseste si tu ratiunea pe care o invoci.
Semaca, faci niste afirmatii pe care nu le sustii cu nici un argument. Ce-ar fi ca o persoana sa zica despre tine ca esti un "tanar lipsit de creier"? Daca tu crezi ca Orban este mafiot, este treaba ta; insa daca tu afirmi ca Orban este mafiot, atunci trebuie sa dovedesti.
In al doilea rand, daca vrei sa lupti cu orice mijloace impotriva unui mafiot, atunci de ce nu suspendam legile si morala si lasam totul sa se intample dupa cum hotaraste X, Y sau gloata?! (E o intrebara retorica.)
Si daca Orban a provocat un accident ce ar trebui sa ma intereseze pe mine? Nu e onest? Cand? Eu nu l-am auzit pe Orban spunand ca nu a provocat accidentul respectiv, ci doar pe jurnalistii lu' peste ca Orban nu recunoaste ca l-ar fi provocat. Pe cine sa cred? Pe jurnalisti?! Am trecut printr-o redactie si stiu cat de usor se fabrica stirile de senzatie, stiu cat de incompetenti sunt multi dintre jurnalistii din media centrala (ca sa nu ma refer si la cea locala). Eu imi pot sustine afirmatiile cu dovezi clare.
Interesul public este adevarul?! Adevarul cui? Al celor care il relateaza asa cum cred/isi inchipuie ei ca a fost?
A cincea remarca: de unde ai aflat ca Orban i-a platit pe parintii fetei sa-si tina gura?! Astfel de afirmatii trebuie probate.
Iar la final: a-ti folosi ratiunea inseamna si a-ti pune intrebari. Asadar, lasa galustile pe care ti le vara unul sau altul in cap si gandeste dincolo de limitele prejudecatilor tale si de limitele a ceea ti se da cu lingurita. Incearca sa gandesti independent.
Ah, sa nu uit. Rog doar comentarii la obiect. Cei care doresc sa discute despre presupusa vinovatie sau nevinovatie a lui Orban o pot face pe blog-urile altora, pe forum-urile care gazduiesc astfel de subiecte etc.
Post a Comment