Despre mantre si moralitate

Ma privesc in fiecare dimineata si imi spun ca trebuie sa fiu un om bun. Gandurile bune atrag si situatii bune. Daca incepi sa te gandesti de cum te-ai dat jos din pat ca lucrurile iti vor merge prost, inevitabil ele iti vor merge prost. Trebuie sa ma gandesc ca fiecare por al corpului meu trebuie sa radieze bunatate, lumina, deschidere, echilibru. Nu trebuie sa ma las tras in jos de nici un suflet trist, hain, pierdut in rautate. Daca vreau sa duc o viata fericita, trebuie sa-mi repet ca imi doresc o viata fericita, sa le transmit si celor din jurul meu aceleasi ganduri pozitive. Trebuie sa duc o viata frumoasa, inconjurat de fiinte dragi care ma iubesc la randul meu si care manifesta aceleasi ganduri pozitive. Fericirea se multiplica atunci cand este impartasita cu ceilalti. [Citeste intreg articolul pe blogul oficial al lui Cristian Ducu]

Etica si morala (sic!)

Revin: a pune in conjunctie etica si morala este o dovada de impostura intelectuala (!). Cuvantul “etic” este sinonim cu termenul “moral”; unul provine din greaca, “eethos” (i.e., ‘caracter’, dif. “ethos”, ‘obicei, deprindere’), iar celalalt din latina, “mores”, si-l traduce pe primul. Asa stau lucrurile de vreo 2000 de ani incoace.

Etica si morala se refera la acelasi lucru, si anume la reflectia asupra comportamentului uman, la reflectia asupra a ceea ce este corect/bine si incorect/rau sa facem. Etica, morala sunt diferite de moralitate: adica acel complex de valori, principii si norme de comportament, care s-au decantat de-a lungul timpului, pentru fiecare comunitate in parte in ritmul si in sensul propriu, si care au capatat sau nu o forma explicita.

Sunt autori “mari” care opereaza cu aceasta distinctie. Asta nu inseamna ca sunt si corecte. Ceea ce mi se pare si mai penibil este citarea necritica a acestor autori, ca si cum ar detine supremul adevar, desi filosofia morala nu intra in aria lor de competenta sau nu pot fi considerati “cunoscatori” intr’ale eticii.

Cel care a scris urmatorul pasaj nu-si da seama ca o asemenea distinctie duce la schizofrenie:

În politică, administraţie publică, afaceri, media, educaţie, medicină ş.a. termenul preferat este cel de etică. Termenul morală este legat de viaţa privată. Respectăm morala în viaţa privatăşi etica în viaţa publică (politică, civică, profesională).

Ar insemna ca ceea ce este moralmente corect in viata privata sa nu fie moralmente corect si in viata publica. Dar oare atunci operam cu sensuri diferite ale termenilor “etic”, “moral”? Este moral sa fac X/este etic sa fac Y?

A introduce distinctia intre spatiul privat si spatiul public in dezbaterea cu privire la ce este moral sa facem conduce la efecte perverse: un politician poate spune ca el a actionat moralmente corect atunci cand a salvat de la moarte un om care zacea pe strada (in sfera lui privata opereaza cu alte norme morale decat in spatiul public), insa la fel de corect era si atunci cand a refuzat sa ia decizia de a trimite un comando militar intr-o zona de conflict pentru a salva o clasa de copii prinsi intr-un conflict civil izbucnit peste noapte (binele etic este mult mai important decat binele moral, sic!). Insa oare in ambele cazuri nu avem de-a face cu principiu moral care sa ne intemeieze actiunile: respectul demnitatii umane?

Sursa: http://blog.cristian-ducu.ro/2010/06/06/etica-si-morala/