In ultimele zile s-a vorbit pe toate canalele tv si de radio, prin toate ziarele centrale si locale despre asa-numitul caz Orban. In fapt, totul se invartea in jurul ideii ca ministrul Ludovic Orban ar fi produs un accident in zona Cotroceni soldat cu avarierea unui alt autoturism si a fatadei unui magazin, precum si cu o presupusa victima. Ministrul, asa cum au relatat majoritatea jurnalistilor, ar fi incercat musamalizarea cazului si s-ar face vinovat de nedeclararea accidentului la Politie. Acestea sunt faptele relatate (* de presa romaneasca si nu de martori oculari asa cum s-a tot spus prin stanga si prin dreapta) pana acum, iar ele trebuie probate inainte de a se constitui parte a unei actiuni a institutiilor statului indreptate impotriva ministrului amintit. Pana cand se va dovedi ca lucrurile au stat intr-adevar asa, domnul Ministru sau domnul Popescu sau X-lescu beneficiaza, conform Constitutiei Romaniei, de prezumtia de nevinovatie.
Insa eu nu vreau sa scriu nici despre faptele incriminate, nici despre domnul Orban (printre altele pentru ca imi este antipatic). Subiectul care ma intereseaza este modul cum presa romaneasca a relatat si comentat despre acest "caz". Ceea ce m-a uimit intr-o masura extraordinar de mare -- dar nu din perspectiva cuiva care nu stie ce e in aceasta breasla -- a fost faptul ca acei jurnalisti care se bat cu pumnul in piept ca sunt cei mai inversunati si mai voinici aparatori ai libertatii presei si promotori ai deontologiei profesionale in aceasta profesie s-au incapatanat sa dovedeasca nu doar contrariul ci si faptul ca sunt total lipsiti de orice scrupule in a-si atinge anumite scopuri. Ma refer aici la Robert Turcescu, Mihai Tatulici si Cristian Tudor Popescu, pe de o parte, si la Mihai Gadea si Dana Belciug, pe de alta.
In primul caz, cei trei si echipa Realitatea TV au manipulat informatiile pe care le-au detinut si au incercat sa acrediteze ideea ca respectivul domn ar fi accidentat o tanara si s-ar fi inteles pentru o anumita suma cu parintii acesteia pentru a scapa de scandal. Chiar si daca lucrurile ar fi stat astfel, faptul ca ei nu au prezentat absolut nici o dovada in acest sens, desi au sustinut ca au martori, reprezinta din perspectiva oricarui cod deontologic o grava abatere. In al doilea rand, ei au sustinut ca Orban minte fiindca tace. Orice persoana rationala poate sesiza eroarea unei astfel de argumentari. In al treilea rand, reporterul Realitatea TV care a incercat sa obtina o declaratie din partea rudelor presupusei victime au facut doua greseli elementare: au intrat pe proprietatea privata a familiei respective (si pot fi dati in judecata pentru ca au filmat de pe domeniul privat si nu de pe domeniul public asa cum spune legea) si au formulat niste intrebari care contineau deja raspunsul (evident ca raspunsul pe care il doreau ei).
In schimb, domnul Gadea de la Antena 3 m-a convins ca jurnalistii se cred niste zei mai mici care au dreptul sa faca tot ceea ce vor in numele a ceea ce ei cred ca reprezinta interesul public. Asta s-a intamplat fiindca a sustinut in emisiunea de ieri ca minunata sa colega Dana Belciug nu a comis nici o infractiune atunci cand a vorbit prin telefon cu una din rudele presupusei victime si s-a dat drept un apropiat al dl Orban. Contrar afirmatiei unui alt coleg al dlui Gadea facuta in aceeasi emisiune, Dana Belciug nu poate fi incriminata conform Codului Penal (art.240) pentru uzurparea de calitati oficiale. Insa un astfel de comportament contravine oricarei bune practici in domeniul jurnalistic si nu are nici o valoare in instanta pentru ca declaratia se obtine prin fals (Dana Belciug minte cu privire la identitatea ei, falsifica identitatea).
[voi reveni]
Insa eu nu vreau sa scriu nici despre faptele incriminate, nici despre domnul Orban (printre altele pentru ca imi este antipatic). Subiectul care ma intereseaza este modul cum presa romaneasca a relatat si comentat despre acest "caz". Ceea ce m-a uimit intr-o masura extraordinar de mare -- dar nu din perspectiva cuiva care nu stie ce e in aceasta breasla -- a fost faptul ca acei jurnalisti care se bat cu pumnul in piept ca sunt cei mai inversunati si mai voinici aparatori ai libertatii presei si promotori ai deontologiei profesionale in aceasta profesie s-au incapatanat sa dovedeasca nu doar contrariul ci si faptul ca sunt total lipsiti de orice scrupule in a-si atinge anumite scopuri. Ma refer aici la Robert Turcescu, Mihai Tatulici si Cristian Tudor Popescu, pe de o parte, si la Mihai Gadea si Dana Belciug, pe de alta.
In primul caz, cei trei si echipa Realitatea TV au manipulat informatiile pe care le-au detinut si au incercat sa acrediteze ideea ca respectivul domn ar fi accidentat o tanara si s-ar fi inteles pentru o anumita suma cu parintii acesteia pentru a scapa de scandal. Chiar si daca lucrurile ar fi stat astfel, faptul ca ei nu au prezentat absolut nici o dovada in acest sens, desi au sustinut ca au martori, reprezinta din perspectiva oricarui cod deontologic o grava abatere. In al doilea rand, ei au sustinut ca Orban minte fiindca tace. Orice persoana rationala poate sesiza eroarea unei astfel de argumentari. In al treilea rand, reporterul Realitatea TV care a incercat sa obtina o declaratie din partea rudelor presupusei victime au facut doua greseli elementare: au intrat pe proprietatea privata a familiei respective (si pot fi dati in judecata pentru ca au filmat de pe domeniul privat si nu de pe domeniul public asa cum spune legea) si au formulat niste intrebari care contineau deja raspunsul (evident ca raspunsul pe care il doreau ei).
In schimb, domnul Gadea de la Antena 3 m-a convins ca jurnalistii se cred niste zei mai mici care au dreptul sa faca tot ceea ce vor in numele a ceea ce ei cred ca reprezinta interesul public. Asta s-a intamplat fiindca a sustinut in emisiunea de ieri ca minunata sa colega Dana Belciug nu a comis nici o infractiune atunci cand a vorbit prin telefon cu una din rudele presupusei victime si s-a dat drept un apropiat al dl Orban. Contrar afirmatiei unui alt coleg al dlui Gadea facuta in aceeasi emisiune, Dana Belciug nu poate fi incriminata conform Codului Penal (art.240) pentru uzurparea de calitati oficiale. Insa un astfel de comportament contravine oricarei bune practici in domeniul jurnalistic si nu are nici o valoare in instanta pentru ca declaratia se obtine prin fals (Dana Belciug minte cu privire la identitatea ei, falsifica identitatea).
[voi reveni]
